Icoana Sfântului Nectarie Taumaturgul în Biserica Sfântul Ioan - Moși

 

​

Foarte mulți oameni consideră că sfinții sunt niște oameni care au trăit demult și că în zilele noastre nu mai există. Sfântul Nectarie, despre care putem spune că a fost contemporan cu noi, îi contrazice pe toți aceștia.

Sfântul Nectarie s-a născut pe 1 octombrie 1846, în Silivria Traciei (localitate lângă Constantinopol), din părinţi săraci, dar credincioși. La botez a primit numele de Anastasie. Încă din fragedă tinerețe a arătat o mare iubire de Dumnezeu, petrecându-și viața în rugăciune și în învățarea psalmilor și a sfintelor învățături.

Și-a găsit o slujbă de vânzător, iar apoi o slujbă de supraveghetor de copii la o școală de pe lângă metocul Sfântului Mormânt. Aici lua parte la cursurile din clasele mari și preda pentru cei mici.

La 22 de ani se stabilește în insula Hios (Grecia), unde este numit dascăl, predând religia elevilor și țăranilor din localitate.

În data de 7 noiembrie 1876 a fost tuns în monahism la mânăstirea Nea Moni, primind numele de Lazăr. Pe 15 ianuarie 1877 mitropolitul Grigorie al Hiosului l-a hirotonit diacon, dându-i numele de Nectarie, care se tâlcuieşte ”deosebit de bun”, “plăcut ca nectarul”.

Sfântul Nectarie își dorea din tot sufletul să continue studiile teologice, iar Dumnezeu nu l-a părăsit, luminându-l pe Ioannis Horemis să-i plătească toate cheltuielile pentru ca tânărul Nectarie să poată studia în Atena.

Pe 23 martie 1886, după ce și-a finalizat studiile teologice, s-a dus în Alexandria, unde este hirotonit preot și duhovnic de către Sofronie al Alexandriei. La puțin timp după acest eveniment, în data de 15 ianuarie 1889, a fost hirotonit mitropolit al Pentapolei și vicar patriarhal în Cairo.

Pentru că diavolul îi urăște pe oameni și urăște binele, a iscat bârfe despre Sfântul Nectarie că ar dori scaunul patriarhal al Alexandriei. Astfel, în anul 1891, defăimat de ai săi, a fost alungat din Egipt, retrăgându-se la Atena. Aici nu avea bani, deoarece toți banii îi dăruise săracilor.

În anul 1894, primește slujba de director al Seminarului Teologic Rizarios. O dată Sfântul Nectarie a făcut curățenie în Seminar în locul celui care avea această responsabilitate, dar nu putea deoarece era bolnav, pentru ca nu cumva omul să-și piardă slujba. Sfântul Nectarie ne-a învățat astfel pe toți că nu munca e rușinoasă, ci lenea.

În data de 10 septembrie 1904 Sfântul Nectarie, împreună cu câteva maici, s-a dus în Eghina pentru a vedea locul în care urma să fie construită Mânăstirea cu hramul Sfintei Treimi. În 1908 renunță la seminar și se retrage în insula Eghina pentru a înălța mânăstirea de maici.

Aici a slujit ca preot și duhovnic al obștii de maici, a predicat cuvântul lui Dumnezeu, îndrumându-i pe toți pe calea mântuirii.

În data de 8 noiembrie 1920, și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Imediat după adormirea sa, trupul a început să răspândească mireasmă bineplăcută, iar din părul și barba sa se prelingeau picături de mir. Atât la 3 ani de la adormire, cât și la 7 ani, trupul său s-a arătat nestricăcios.