Biserica parohială Sfântul Ioan – Moşi cu adre­sa în calea Moşilor nr. 257, conform pisani­ei păstrată în original la intrarea bisericii a fost zidită în anul mântuirii 1807, ctitorii acestui sfânt locaş fiind doi enoriaşi, dintre care unul era grădinar Ioan Grădinarul şi celălalt bru­tar Ioan Jimblaru, acestora alăturându-se şi alţi credincioşi.

Forma actuală, de cruce, în stil curat orto­dox, biserica a dobândit-o în anul 1868, prima Sfântă Liturghie fiind săvârşită în data de 22 martie 1870.

De-a lungul timpului, datorită vitregiilor vre­mii, s-au făcut mai multe lucrări de renovare şi zidire, dintre cele mai importante notând pe cea din anul 1926, respectiv anul 1942 când s-au făcut ample lucrări de consolidare şi zidărie ca urmare a stricăciunilor provocate de cutremurul din anul 1940.

Astfel, în anul 1942 pe lângă lucrările capitale de consolidare şi zidărie efectuate s-a adăugat şi un pridvor susţinut de patru coloane rotunde, în prezent acesta fiind închis cu geam înrămat. Tot în anul 1942 s-au executat două centuri de beton armat de jur-împrejurul bisericii, iar în cafas a fost înlocuită podeau de lemn de stejar cu planşeu de beton armat.

Pictura originală a fost realizată în stil renascen­trist de pictorul Gheorghe Tătărăscu şi a fost curăţată cu sprijinul credincioşilor în anii1923, 1942 şi 1961.

De asemenea, menţionăm că între anii 1998 şi 1999 ansamblul pictural al bisericii a fost cură­ţat încă odată redobândindu-şi în felul acesta frumuseţea originală, iar cafasul a fost îmbogă­ţit cu picturi pentru prima dată aşa cum reiese din cele două înscrisuri din pronaos de pe pere­tele din dreapta de la intrare.

Icoanele de pe catapeteasmă au fost realizate în stil renascentrist, iar unele dintre ele au fost îm­brăcate în argint.

Biserica are o bibliotecă parohială care cuprinde un fond de carte veche, unele dintre acestea da­tând de mai bine de 200 de ani.

Scriitorul Camil Petrescu în biografia drama­tică cronologică Bălcescu menţionează că de la această biserică s-a tras semnalul pentru revolu­ţia de la 1848 în Ţara Românească prin tragerea clopotelor.

Între anii 2009-2010 biserica a fost utilată cu mai multe podoabe şi odoare precum şi cu apa­ratură specială de sonorizare şi aer condiţionat.

Nu este declarată monument istoric.