Biserica
Sfântul Ioan - Moși
Sfântul Maslu de obște
„Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.” (Iacov 5, 14-15).
Textul de mai sus confirmă că această Taină era săvârșită încă din timpul Sfinților Apostoli, ceea ce ne duce cu gândul că lui Hristos Dumnezeu, în marea Sa iubire de oameni, i-a păsat de suferințele oamenilor și le-a dat posibilitatea de a se vindeca. Mila lui Dumnezeu stă așadar la baza acestei Taine.
Cuvântul maslu provine din limba slavă și înseamnă untdelemn. Se mai întrebuințează și denumirea de Eleoungere, care înseamnă ungere cu untdelemn (pr. prof. Ene Braniște, liturgica Specială, Nemira 2002, p. 328) și care reprezintă actul văzut al acestei taine.
Sfânta Taină a Maslului este taina prin care credincioșii primesc harul lui Dumnezeu pentru a se vindeca de boala trupească și sufletească, dar și iertarea de păcate, în urma rugăciunilor preoților și a ungerii cu ulei sfințit.
Părintele Dumitru Stăniloae spunea că este Taina trupului prin excelență. Însă harul lui Dumnezeu nu se oprește la trup, ci îl întărește sufletește pe cel bolnav în suferința sa și îi dă iertare de păcate. Numai Dumnezeu decide care dintre cele trei lucrări va fi mai de folos pentru mântuirea bolnavului. Cert este că, dacă nu întotdeauna observăm vindecarea trupească, bolnavul va privi boala și suferința ca pe un mijloc de mântuire (pr. prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică, vol.3, p.212).
Cerem ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciune pentru că El este Doctorul sufletelor și trupurilor noastre. El este cel care ne-a creat și care ne ține în viață. Noi suntem cei care păcătuim și prin păcat ne despărțim de Dumnezeu și de aceea suferim. Nu înseamnă că desconsiderăm actul medical sau că nu mai avem nevoie de medic. Ajutorul lui Dumnezeu vine atunci când El vrea și prin cine vrea. De aceea, uneori bolnavul se vindecă în urma participării la Sfântul Maslu în mod direct, alteori indirect prin faptul că Dumnezeu ajută pe medic să prescrie cel mai potrivit tratament.
Nu trebuie să uităm însă că Harul lui Dumnezeu ce se dă în această Taină nu lucrează independent de credința și voința bolnavului. Este necesar ca bolnavul să își dorească și să creadă că Dumnezeu îl iubește și vrea ca el să se vindece. Însă vindecarea pe care o primim vine pentru ca noi să folosim această nouă șansă spre a lucra binele și a ne apropia de Dumnezeu, așa cum a făcut-o soacra lui Petru pe care o cuprinseseră frigurile și care, după vindecare, i-a slujit lui Hristos, dar și ceilalți bolnavi care au fost vindecați de El. Uneori nu primim vindecare deoarece nu ne-o dorim pentru a îi sluji lui Dumnezeu, ci de multe ori, redevenind sănătoși, uităm iar de Dumnezeu.
O altă caracteristică a acestei Taine este comuniunea, evidențiată pe de o parte, prin numărul preoților care participă, și anume șapte, sau minimum doi preoți, iar pe de altă parte, a creștinilor care sunt prezenți la această Taină. Această comuniune îi dă bolnavului puterea de refacere și de vindecare trupească și sufletească și arată că, în Hristos și în Biserică, nu suntem singuri, dar și că, dacă vreun semen al nostru suferă, și noi suferim împreună cu el și ne rugăm pentru vindecare, deoarece toți suntem mădulare ale aceluiași Trup. Taina Maslului se săvârșește tuturor credincioșilor bolnavi. În practica Bisericii noastre, Maslul se face adesea și de obște, pentru cei bolnavi dar și pentru cei sănătoși în biserici, în zilele de luni, miercuri sau vineri, fără a fi însă obligatoriu a se desfășura în aceste zile. Această slujbă se poate săvârși și în casa bolnavului sau la spital, ori în alt loc în care se găsește bolnavul.
Părintele Ene Braniște spunea că numărul șapte are o anumită semnificație, amintind de anumite fapte minunate din Vechiul Testament. Șapte sunt darurile Duhului Sfânt despre care vorbește Sfântul Prooroc Isaia (duhul înțelepciunii, al înțelegerii, al sfatului, al tăriei, al cunoștinței, al bunei credințe și al temerii de Dumnezeu – Isaia 11, 2-3); șapte au fost preoții care sunau din trâmbiță și de șapte ori au înconjurat cetatea Ierihonului când au cucerit-o evreii (Ioshua 6, 13-16); de șapte ori s-a rugat proorocul Ilie pe muntele Carmel, până când Dumnezeu a dat ploaie (III Regi 19, 42-44); și tot de șapte ori s-a cufundat în Iordan Neeman sirianul pentru a se vindeca de lepră. De aceea, slujba Tainei Maslului se săvârșește cu șapte preoți, care citesc fiecare câte o rugăciune și o evanghelie și în cadrul căreia se citesc șapte pericope din epistolele Sfinților Apostoli și tot de șapte ori sunt unși cu ulei sfințit participanții la această Taină.
În data de 12 decembrie, anul acesta, am avut deosebita plăcere de a fi gazda Maslului de obște, organizat de câteva parohii bucureștene (Sf. Nicolae - Amza, Sf. Nicolae - Biserica Albă, Sf. Nicolae - Broșteni, Sf. Nicolae - Dintr-o zi, Sf. Nicolae - Manea Brutaru, Sf. Nicolae - Popa Tatu, Sf. Nicolae - Tabacu, Sf. Vasile – Victoria), la care ne-am alăturat și noi. Biserica noastră a fost neîncăpătoare la slujba Sfântului Maslu la care au slujit 10 preoți. Deși jertfa a fost foarte mare pentru credincioși și pentru preoți, nimeni nu a renunțat, ci toți au rămas împreună până la sfârșit când fiecare participant a primit câte o sticluță cu ulei sfințit de la această Sfântă Taină.